Uită-ți ceasul în oglindă
Ce-n secunde-ți taie timpul
În reflexii să-ți desprindă
Sufletul etern și visul.
Lasă-ti umbra minții tale
Să-ți blocheze calea-ntoarsă,
Evadată dintre zale
Amintirea neagră-ți varsă!
Pe eșarfa ce iți leagă
Impletite, dulci momente
Să-ți formezi viața-ntreagă,
Colier de sentimente.
Pe un leagăn de mătase
Să-ți șoptească-n vis, Aoede
Trei silabe prețioase
Ce in suflet ți le-ncrede.
Să te duci când ea te cheamă
Într-un vis, fără de veste,
S-o urmezi fără de teamă
În a valsului poveste.
Să privești veșnic misterul
Prin petalele viorii,
Să asculți violoncelul
Suspinându-și trist fiorii.
Scoțând sunete din zaruri,
Te trezești de-al muzei glas
Împletit cu zori si lauri
Ce iți cântă "bun rămas!"
(Visul unei muze, Valentin Dragomir)