Catre Eminescu


Cu un cuget făr' de margini
Ai sculptat idei din munți
Și-nnegrit-ai multe pagini,
Descrețind atâtea frunți.

Din lumină ți-a curs ceară
Cum cad lacrimi dintr-un vers 

Și păstrat în călimară
Sufletu-n condei ți-a mers.

Nimeni știe să ne care
Cum pe toți tu ne-ai nălțat,
Când ne-ai construit cazare
În al rimelor palat.

Dintre paginile vieții
Ale tale au fost scrise
Cu amorul tinereții
Si secrete interzise.

Alergând, copil, afară,
Prin pădurile de vis,
S-a golit din călimară
Sufletul, ce-ncet... s-a scris.


(Către Eminescu, Valentin Mihai Dragomir)