Dac-ai ști ce vis frumos
Pe-al tău chip citește luna
Când tu dormi, zâmbind duios,
Îl promiți pe 'totdeauna'.
Și pierduți in bolte line
Ale firavelor pleoape,
Ochii tăi te văd pe tine
Tu nu-i vezi... dar ești aproape.
Dac-ai ști, din somnul dulce,
Că pe frig au să-l oprească
Sălciile o să-și culce
Crengile să te-nvelească.
Și uitând trecutul rece
Presărat în mii de patimi,
Gânduri triste vor să-ți plece,
Gânduri, amintiri și lacrimi.
Dac-ai ști ce sunet pașnic
Cântă suflu-ți printre buze,
Că luceafăru-ți e paznic,
Astrele-ți sunt călăuze.
În a nopții simfonie
Doarme trupu-ți inocent,
Al tău vis e-o veșnicie,
Al tău somn e un moment.
(Adormită, Valentin Dragomir)