Oare tot ce ne-nconjoară
Poate fi-nțeles prin gânduri?
Poate sufletul să moară
Ca un nor alb printre fumuri?
Dintr-a lui Adam mirare
Care-a fost primul cuvânt?
Să fi fost o intrebare,
Sa fi fost un cântec sfânt?
De-a fost cântec, ce culoare
Și ce rosturi i-ai ascuns?
Iar de-a fost o intrebare,
Care-a fost primul raspuns?
Răsfoind prin pagini șterse
De-ale omului cusururi,
Ne-otrăvim cu controverse
Căutand mereu răspunsuri.
Ce n-ar da o lume-ntreagă,
Cât de mulți n-ar mai fi triști,
Să Te vadă, să-nțeleagă,
Să le-arați că Tu exiști.
Din religiile toate
Oare vreuna Te cuprinde?
Din biserici și palate
Chiar niciuna nu te vinde?
Pentru ce ne-ai dat, Tu, sfinte,
Gânduri, să Te clătinăm,
Să Te afundăm în minte
Și de suflet să uităm?
---------------------------------------
Din eden, zâmbind spre noi,
Lumea-o vezi ca pe o hartă
Ce din aer și noroi,
Tu ai transformat-o-n artă.
(Introspecție, Valentin Dragomir)