Big Bang Poem

Într-un loc ce nu există,
Printr-un mod neconceput
A-nceput un punct s-apară
Din nimicul neştiut.

Tot plutind pe vise triste,
Din adâncul somn, de-odată
S-a trezit că vrea s-existe,
Să-si dea seama de-a lui pată.

Brusc, constrâns de conştiinţă,
Un moment îi explodează
Si luând astfel fiinţă,
Timpu-n jur se depărtează.

Nicaieriul, plin de punct
De "nimic" nu are loc
Explodând şi el, defunct,
Naşte spaţiul pentru joc.

Astfel elementele formate
S-au pornit în plin demers
Să se-mbine şi cu toate
Să formeze-un univers.

------------------------------

Punctul şi-astăzi se întreabă
Cum de-a timpului otrav-o bem
Şi căzuţi în a lui grabă
Doar sa umplem spaţiul nostru vrem.

(De la început , V. Dragomir)