Rugăciune

    

 

Sădește în mine furtună din calm,

Aruncă-mi în mare vremelnicul psalm.

Tu, lacrima-mi bea, ultim strop de lumină

Când trenul ma ține legat de-a lui șină,

Departe de ea...

Când ceru-i senin, înroșește-mi privirea

Și unge-al meu gât ascunzându-Ți uimirea,

S-o strig să-mi aline durerea prin șoapte,

Dar ziua-i surdină când țipătu-i noapte.

...departe de mine.

Armata cea albă de soi îngeresc

Adu-o-mpotrivă-mi de-i spun “te iubesc”.

Deschide-ne ochii și iartă-ne jocul,

Aruncă-l în ploaie și stinge-ne focul,

Că jocul în doi e săgeată in suflet

Și-ecoul străpuns se transformă în urlet

Departe de noi.

(Rugăciune, Valentin Dragomir)

Muzica

Timpul e o distanță 
dintre zgomot și liniște

la jumătatea distanței s-au născut visele lor

glasul și tăcerea 

În oceanul infinit de gânduri, 
muzica e visul iubirii dintre glas și tăcere.

de valurile lor, încet, mă las purtat

m-ademenesc in larg frumoasele-ți sirene,

de-un sunet arzător mă simt îmbrațișat

și simt a tale patimi curgându-mi printre vene!

în apele-ți cristale, țesute-n somn cu vise

mă uit spre-adâncul negru la cerul oglindit,

descopăr sensuri noi și drumuri interzise

și-ncerc să-ți prind din urmă eternul infinit.

(Muzica, Valentin Mihai Dragomir)