În ninsoare zboară greu
Printre fulgi, o nestemată,
Alba inimă purtată
De un suflet-portmoneu.
Trimițând venin prin vene,
Din fantasme-și soarbe mana,
Sufletul își pierde hrana
Pe-ale îngerilor pene.
Fără umbre, făr-ecou,
Bate-n camera cea goală,
În vitrina ireală
Fără niciun bibelou.
E o cheie, dulce freamăt
Într-un suflet-buzunar,
Vis frumos și un coșmar -
Inima în suflet-lacăt.
(Vis amar, Valentin Dragomir)