Cascada-mi plânge, strop în strop,
Încet se-afundă spre abis,
Găsind aievea doar in vis
Izvoru-n care mă îngrop.
Din piatra ce sub duş aşteaptă
Pedeapsa-i rece iminentă,
Răsună-o doină dulce, lentă...
Un susur lin rostit in şoaptă.
Pierdută-n val, prin aspre spume,
Şopteste-un veşnic tremurat,
Un vuiet lung, amor uitat-
Un umed foc ascuns de lume.
Dar lacrimile nu pot să-nece
A pietrei blândă măcinare
Abia trezită din uitare
Se uită-n sus... ar vrea să-ncerce.
De înălţimile albastre
Continuu simte că-i e dor
Pendulul pare un topor
Tăişurile-s două astre.
-------------------------------------
Aşa stă-n suflet scufundată
Privind zenitul osandită-
Iubită inimă-mpietrită,
De cine oare-ai fost furata?
(Enigmă, Valentin Dragomir)
Reverie
În ritm de vals spre vis păşeşti,
Prin raze de lumină clară
Şi lent tu ochii-ţi inveleşti
Cu note calme de vioară.
Începi să zbori, arunci idei
Şi gândurile-n depărtare,
Pe-al somnului pahar il bei
S-adormi purtată de uitare.
Priveşti o rază-n plan secund,
Un ochi, o stea strălucitoare
Lumini intense ce ascund
Cărări adânci, revelatoare.
Urmezi cărarea şovăind
Privind din când în când în spate
Şi mii de simţuri ţi se-aprind
Tresari, simţi inima cum bate.
Te-opreşti pentru-n moment - te miri,
Realizezi că eşti pierdută
Prin labirintul de-amintiri.
Te sperii, vrei să ţipi...eşti mută.
Deodată-ntr-o oglinda-l vezi
E-un chip neclar ascuns in ceaţă,
E el şi nu-ţi vine să crezi
C-apare iar in a ta viaţă.
Cuprinsă parcă de-un fior
Privirea lui te inconjoară...
Îţi amintesti cât ţi-a fost dor
Când te-a uitat el prima oară.
-------------------------------
Esti singură, in jur priveşti
Pe geam pătrunde dimineaţa,
De vis doar vag îţi aminteşti...
O lacrimă-ti adie faţa.
(Reverie, Valentin Dragomir)
Subscribe to:
Posts (Atom)