Enigma

Cascada-mi plânge, strop în strop,
Încet se-afundă spre abis,
Găsind aievea doar in vis
Izvoru-n care mă îngrop.

Din piatra ce sub duş aşteaptă
Pedeapsa-i rece iminentă,
Răsună-o doină dulce, lentă...
Un susur lin rostit in şoaptă.

Pierdută-n val, prin aspre spume,
Şopteste-un veşnic tremurat,
Un vuiet lung, amor uitat-
Un umed foc ascuns de lume.

Dar lacrimile nu pot să-nece
A pietrei blândă măcinare
Abia trezită din uitare
Se uită-n sus... ar vrea să-ncerce.

De înălţimile albastre
Continuu simte că-i e dor
Pendulul pare un topor
Tăişurile-s două astre.
-------------------------------------

Aşa stă-n suflet scufundată
Privind zenitul osandită-
Iubită inimă-mpietrită,
De cine oare-ai fost furata?

(Enigmă, Valentin Dragomir)

Reverie



În ritm de vals spre vis păşeşti,
Prin raze de lumină clară
Şi lent tu ochii-ţi inveleşti
Cu note calme de vioară.

Începi să zbori, arunci idei
Şi gândurile-n depărtare,
Pe-al somnului pahar il bei
S-adormi purtată de uitare.

Priveşti o rază-n plan secund,
Un ochi, o stea strălucitoare
Lumini intense ce ascund
Cărări adânci, revelatoare.

Urmezi cărarea şovăind
Privind din când în când în spate
Şi mii de simţuri ţi se-aprind
Tresari, simţi inima cum bate.

Te-opreşti pentru-n moment - te miri,
Realizezi că eşti pierdută
Prin labirintul de-amintiri.
Te sperii, vrei să ţipi...eşti mută.

Deodată-ntr-o oglinda-l vezi
E-un chip neclar ascuns in ceaţă,
E el şi nu-ţi vine să crezi
C-apare iar in a ta viaţă.

Cuprinsă parcă de-un fior
Privirea lui te inconjoară...
Îţi amintesti cât ţi-a fost dor
Când te-a uitat el prima oară.
-------------------------------

Esti singură, in jur priveşti
Pe geam pătrunde dimineaţa,
De vis doar vag îţi aminteşti...
O lacrimă-ti adie faţa.

(Reverie, Valentin Dragomir)