Sădește în mine furtună din calm,
Aruncă-mi în mare vremelnicul psalm.
Tu, lacrima-mi bea, ultim strop de lumină
Când trenul ma ține legat de-a lui șină,
Departe de ea...
Când ceru-i senin, înroșește-mi privirea
Și unge-al meu gât ascunzându-Ți uimirea,
S-o strig să-mi aline durerea prin șoapte,
Dar ziua-i surdină când țipătu-i noapte.
...departe de mine.
Armata cea albă de soi îngeresc
Adu-o-mpotrivă-mi de-i spun “te iubesc”.
Deschide-ne ochii și iartă-ne jocul,
Aruncă-l în ploaie și stinge-ne focul,
Că jocul în doi e săgeată in suflet
Și-ecoul străpuns se transformă în urlet
Departe de noi.
(Rugăciune, Valentin Dragomir)
11 comments:
1. Ai schimbat ultima strofa. (De ce?)
2. Couldn't think of a better song to go with it.
in mod de neinteles pentru mine...trenul este asociat de cele mai multe ori cu plecarea...cu despartirea...
poezia ta...e o cautare-intalnire....
departare....cate nuante poate avea acest cuvant....
mi se pare cunoscută.. și totuși nu:-?.. dar versul ,,Dar ziua-i surdină când țipătu-i noapte.'' e bestial:p
m-am regasit total in versurile tale.
Felicitari:)
thx :D
te-am adaugat in blogroll :D
Super...genial...:x
Când trenul ma ține legat de-a lui șină,
Departe de ea...
superba partea asta......
felicitari pentru versurile tale din suflet..
Minunata ,este atat de reala ,parca traiesc in acele versuri cand le citesc.
superba poezia! nu am cuvinte! ai talent!
Si merci pentru comentariul tau;)
Frumoase versuri, dragă Valentin! Felicitări pentru aceste preocupări sensibile, gingaşe! Te rog să continui, pentru că ai talent şi...ai ce spune!
Mult succes în toate!
Post a Comment