Enigma

Cascada-mi plânge, strop în strop,
Încet se-afundă spre abis,
Găsind aievea doar in vis
Izvoru-n care mă îngrop.

Din piatra ce sub duş aşteaptă
Pedeapsa-i rece iminentă,
Răsună-o doină dulce, lentă...
Un susur lin rostit in şoaptă.

Pierdută-n val, prin aspre spume,
Şopteste-un veşnic tremurat,
Un vuiet lung, amor uitat-
Un umed foc ascuns de lume.

Dar lacrimile nu pot să-nece
A pietrei blândă măcinare
Abia trezită din uitare
Se uită-n sus... ar vrea să-ncerce.

De înălţimile albastre
Continuu simte că-i e dor
Pendulul pare un topor
Tăişurile-s două astre.
-------------------------------------

Aşa stă-n suflet scufundată
Privind zenitul osandită-
Iubită inimă-mpietrită,
De cine oare-ai fost furata?

(Enigmă, Valentin Dragomir)

10 comments:

stars who complain said...

Frumoasa poezie.. treseste atat de multe sentimente. Ai un fel romantic de a scrie si imi place asta. Felicitari, se numeste talent. :)

Lilly said...
This comment has been removed by a blog administrator.
kid4ever said...

superbe imagini ai creat si aici :) frumoase versuri

Valentin said...

multumesc kid4ever :)

kid4ever said...

imagini foarte frumoase..... :)

AlinuX said...

pana la urma ai gasit titlu :P

bravo ma maiestre!

şerban said...

:)

Lola. said...

mulţumesc.

pandhora said...

''un umed foc...''
...frumos...foarte frumos spus...

Anonymous said...
This comment has been removed by a blog administrator.