Într-un loc ce nu există,
Printr-un mod neconceput
A-nceput un punct s-apară
Din nimicul neştiut.
Tot plutind pe vise triste,
Din adâncul somn, de-odată
S-a trezit că vrea s-existe,
Să-si dea seama de-a lui pată.
Brusc, constrâns de conştiinţă,
Un moment îi explodează
Si luând astfel fiinţă,
Timpu-n jur se depărtează.
Nicaieriul, plin de punct
De "nimic" nu are loc
Explodând şi el, defunct,
Naşte spaţiul pentru joc.
Astfel elementele formate
S-au pornit în plin demers
Să se-mbine şi cu toate
Să formeze-un univers.
------------------------------
Punctul şi-astăzi se întreabă
Cum de-a timpului otrav-o bem
Şi căzuţi în a lui grabă
Doar sa umplem spaţiul nostru vrem.
(De la început , V. Dragomir)
10 comments:
genială:)
esti tu mare poet :))
A se citi comentariul meu pentru poezie la celalalt post:) Don't kill me, sunt aeriana.
next post, please :))
la tine in camin iti dau droguri gratis? le imparti cu alinux! lasa prostiile si pune mana si invata, ca daia ai restante ...de la prostiile astea! sa te mai apuci sa scrii pe blog doar cand ti l`o citi mircea badea
poftim? /:)
foarte faină poezia.
Super...e chiar deosebita
Imi place mult.
multumesc! :)
Post a Comment