Cascada-mi plânge, strop în strop,
Încet se-afundă spre abis,
Găsind aievea doar in vis
Izvoru-n care mă îngrop.
Din piatra ce sub duş aşteaptă
Pedeapsa-i rece iminentă,
Răsună-o doină dulce, lentă...
Un susur lin rostit in şoaptă.
Pierdută-n val, prin aspre spume,
Şopteste-un veşnic tremurat,
Un vuiet lung, amor uitat-
Un umed foc ascuns de lume.
Dar lacrimile nu pot să-nece
A pietrei blândă măcinare
Abia trezită din uitare
Se uită-n sus... ar vrea să-ncerce.
De înălţimile albastre
Continuu simte că-i e dor
Pendulul pare un topor
Tăişurile-s două astre.
-------------------------------------
Aşa stă-n suflet scufundată
Privind zenitul osandită-
Iubită inimă-mpietrită,
De cine oare-ai fost furata?
(Enigmă, Valentin Dragomir)
9 comments:
Frumoasa poezie.. treseste atat de multe sentimente. Ai un fel romantic de a scrie si imi place asta. Felicitari, se numeste talent. :)
superbe imagini ai creat si aici :) frumoase versuri
multumesc kid4ever :)
imagini foarte frumoase..... :)
pana la urma ai gasit titlu :P
bravo ma maiestre!
mulţumesc.
''un umed foc...''
...frumos...foarte frumos spus...
Post a Comment